Realitatea : iluzie sau oglinda?

Published Decembrie 2, 2013 by Cosma Monica

Universul este mental. Ceea ce observam si hranim energetic cu atentia noastra „devine” realitate, se materializeaza, si din acest considerent spunem ca realitatea este o iluzie. In aceasta acceptiune chiar este . Este imaginea in oglinda a nivelului nostru de cunoastere, intelegere si asumare a CEEA CE SUNTEM cu adevarat, fiinte de lumina, si nu corpuri inerte insufletite temporar cu o viata scurta si nesemnificativa. Cu toate astea, cu toata fizica cuantica de ultima ora, ne este greu sa concepem ca ceea ce „traim” este o iluzie. Durerea chiar doare, bolile chiar exista, ele sunt diagnosticate , oamenii ating, gusta, miros, vad si palpeaza „obiecte”, iubesc fizic , se inghesuie in autobuze, merg la munca, la plimbare, si toate activitatile pe care le desfasoara sunt cat se poate de materiale, de concrete si palpabile, ceea ce ,conventional, numim realitate, materie. Si totusi,unde e iluzia? Iluzia nu este una optica, nu inseamna ca ceea ce vedem noi nu exista, ci inseamna ca TOTUL exista PENTRU CA noi il VEDEM.Realitatea asa cum o cunoastem este expresia concreta a ceea ce gandim , simtim si facem in subconstientul nostru colectiv sau individual. Desigur exista niveluri de cunoastere ale umanitatii ( in care ne situam si noi, acum) din care, modificarea realitatii este (in mare parte) inaccesibila. Adica, oricat de mult as privi un tren intr-o gara, si l-as imagina ca fiind un aeroplan , el nu va devenii unul, va ramane tot un tren , continuand sa demonstreze aceeasi conventie din care el initial a fost creat de catre inventatorul sau. Acestea sunt informatii care nu pot fi modificate in realitate, in manifestare, fiindca sunt deja sub incidenta unei conventii, si sunt hranite cu energia observarii si asocierii de catre intregul subconstient colectiv. Extrapoland , la modul fortat,la limita, tot o conventie este si faptul ca oamenii mor. Convingerea unanima ca „oamenii mor” este suficient de adanc inradacinata in subconstientul si constientul colectiv incat doar o convingere colectiva ar putea rasturna „mitul” mortii implacabile. Toate religiile si toate curentele spiritualiste RECUNOSC VIATA de dupa moarte. Foarte putini insa din cei care „cred” ca asa e, pot depasi frica de moarte. De ce? Fiindca NU STIU cu certitudine ca aceasta viata de dupa moarte exista. Dubiul, neincrederea si indoiala este cea care sponsorizeaza toata convingerea ca realitatea NU este iluzie, ci singura realitate cu adevarat concreta. Doar cei care prin diferite experiente, in timpul meditatiilor sau a experientelor la limita mortii au o convingere ferma ca exista viata dupa moarte si chiar si ei uita din nou la un moment dat si se intreaba : care e realitatea? Ceea ce vad in jurul lor sau ceea ce au vazut in timpul experientei respective. Moartea este singura experienta care nu poate fi traita in timpul vietii si este si singura care ne-ar garanta ca viata continua.Si totusi, daca tot acceptam cu totii , intr-o forma sau alta ca exista D-zeu, ca exista viata dupa moarte, de ce nu putem accepta ca tot ceea ce vedem azi materializat, ca frumuseti ale naturii dar si dezastre, pornesc dintr-o viziune, se perpetueaza prin subconstientul colectiv , format in mii si mii de ani.
Paradigmele umanitatii nu pot fi schimbate de un individ, doar de catre intreaga umanitate, dar exista situatii, domenii personale in care „realitatea” la scara mica, individuala, depinde de proiectiile noastre mentale personale care le aduc in manifestare…emotiile constructive sau distructive, gandurile aferente unor situatii sau unor persoane, genereaza un microcosmos personal, microuniversul fiecaruia in care unele aspecte ale realitatii chiar sunt generate de ceea ce credem cu convingere si ne imaginam despre noi insine si despre ceea ce ne inconjoara. Fiecare persoana isi creeaza arealul ei individual in functie de ceea gandeste, spune, simte si face. Unii traiesc mai bine , altii mai greau in functie de propriile proiectii si limitari. Realitatea fiecaruia se poate schimba din perspectiva proprie, in masura in care-l priveste. Marile paradigme ale umanitatii se pot schimba si ele daca se schimba mentalitatea constienta si subconstienta colectiva. Din aceasta perspectiva fiecare fiinta conteaza, fiindca TOTI SUNTEM UNUL. Realitatea pe care o traim azi . nu este altceva decat imaginea proiectata in manifestare a ceea ce gandim, spunem si simtim TOTI. Este in aceeasi masura o iluzie dar si o imagine in oglinda a ceea ce CREDEM cu adevarat ca SUNTEM. Ne place ce vedem in oglinda, in viata noastra si in jurul nostru? TOT ceea ce nu ne place POATE FI schimbat. Schimbarea se refera insa la interiorul nostru, la convingerile noastre ale fiecaruia si ale tuturor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: